M-aruncă în pustie unde e veşnic soare… de Francesco Petrarca

(Traducere de Lascăr Sebastian)

M-aruncă în pustie unde e veşnic soare,
Ori unde gheaţa-nvinge văpaia lui domoală,
Ori unde-a lui căldură e calmă şi egală;
Şi du-mă unde caru-i apune şi răsare;

Şi dăruie-mi o soartă prielnică sau rea;
M-aşează-n întuneric sau în lumină clară;
În nopţi, în zile scurte sau lungi m-aşează iaraş
Dă-mi floarea vârstei, fă-mă moşneag cu păr de nea;

Înalţă-mă în ceruri, m-aruncă-n hăuri reci;
Să fiu pe culmi de munte şi-n văi adânci să fiu
Cu spiritul în lanţuri sau liberat şi viu;

Dă-mi glorie eternă sau uită-mă pe veci –
Eu voi rămâne-acelaşi şi pieptul meu va geme
De dragoste nestinsă atât amar de vreme.

Francesco Petrarca