Sonet CCXXVI de Vasile Voiculescu

E drept că nu-ţi adaug nimic; ba, dimpotrivă,
Îţi fur mereu din raze, în chip ne’ngăduit
Să-mi încălzesc o muză rămasa costelivă,
Ce nu şi-a pus pe frunte un nimb făgăduit...
Dar nu-s nici un uşarnic deprins cu huiduială,
Să-ţi vând poemul şi-apoi un geniu să mă crez;
Delirul meu e-n casă; în lume-s cu sfială,
Cu versurile mele întâi mă flagelez.
Dar cum? Valeţi ignobili au har să te dezbrace?
S-atingă aşternutul cu laba lor de rând?
Când eu te-mbrac cu cerul, închipuind mijloace
Să te feresc de-a pururi de orice ochi şi gând!...
  De ce nu pot fi Zeus, stăpân pe slavi? Acolo
  Te-aş lua , eternităţii să fii un nou Apollo!

(Luni, 10 decembrie 1956)