Sonet CXCIX de Vasile Voiculescu

Domniţă a grădinii cu merele de aur,
De-acolo ţi-ai luat sânii de mândră Hesperidă?
Şi verzii ochi atlantici, din ce pierdut tezaur?
Şi părul tors din noapte, somptuos ca o hlamidă?
Eu singur îţi ştiu taina când lung ţi-alint aleanul
Şi trupul în săruturi şi-l prind ca-ntr-un năvod.
Vizez că sunt Hercule şi iar despic oceanul,
Ostrovul feciorelnic să-ţi jefuiesc de rod.
Nu am să fug: nu caut alte măreţe fapte,
Poeţii rămân astăzi eroii omenirii!
La albele-ţi picioare torc versuri zi şi noapte...
Mi-ai încleştat pe soartă cătusele iubirii:
  Să-ţi cânt doar frumuseţea mi-e unica ispravă,
  Nemuritoare-ţi forma pe veci s-o-nalţ în slavă.

(Marti, 30august 1955)