Am azvârlit cu dreapta ale Ursitei zaruri
Şi mi-ai căzut tu, vajnic mântuitor din rău;
Azi toate-mi vin prin tine... şi între mii de haruri
Primesc chiar zorii zilei ca pe un dar al tău.
Alături de lumina creată-n empireu,
Iubirea fu o nouă lumină pentru lume;
De-atuncea fiecare-n opaiţu-i de hume
O poate aprinde singur, el sieşi Dumnezeu.
În inima mea arde acest lăuntric soare,
Din haosul vieţii mi te-a dezvăluit
Pe tine, frumuseţe atotcotropitoare.
Vast cosmos, ce-n orbita-ţi m-ai prins, biet satelit;
Şi-n juru-ţi cu alaiul de aştri mă avânt,
Pe muzica din sfere de-a pururi să te cânt.
(Luni, 3 august 1955)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu