joi, 11 noiembrie 2010
Răspuns de Serghei Esenin
(Traducere de George Lesnea)
Tu, scumpa mea bătrână
Trăieşte sănătoasă.
Eu te ţin minte veşnic
Şi te doresc mereu.
Dar nu pricepi o iotă
Din tot ce mă apasă.
De ce trăiesc pe lume
Şi care-i rostul meu.
Acum la voi e iarnă.
Iar tu, scurmându-ţi chinul,
În nopţile cu lună,
Stai gânditoare, hăt,
Crezând că nu ştiu cine
Cutremură mălinul
Şi geamul vi-l presară
Cu ger şi cu omăt.
Dar cum s-adormi, măicuţă,
Când arzi cum arde-o faclă,
Când viscolul boceşte
Şi geme-n horn, nespus?
Te-ai duce la culcare,
Dar patul pare-o raclă
Şi-n racla strâmtă-mi pare
Că sunt la groapa dus.
Cântând ca mii de dascăli
Cu voci fornăitoare,
Nemernicul de viscol
Se tânguie hai-hui.
Şi cad în molcom iureş
Bănuţii de ninsoare
Şi-n urma raclei mele
Amici, soţie nu-i…
Mi-e dragă primăvara
Cu soare mult şi vrăbii
Cu revărsări de ape
Ca un potop gonind,
Pe ele o surcică,
Ca marile corăbii,
Aşa lărgime are
Cât ochii nu cuprind.
Dar primăvara ceea
Ce-aşa de dragă-mi este,
Eu marea răzvrătire
În visuri o numesc!
Din pricina ei sufăr
Şi-aştept tânjind o veste,
Pe dânsa totdeauna
O chem şi o doresc.
(Dar pacostea aceasta
Planeta asta rece!
Chiar cu-acest soare-Lenin
Se încălzeşte greu!
De asta doar o boala
Vrea sufletul sa-mi sece
Că beau, stârnesc scandaluri
Şi-mi fac de cap mereu.) – Strofă scoasă din ediţiile de după ’89…
Dar aşteptata vreme
Sosi-va, mama draga!
Ea va veni desigur
Cu noul ei temei,
Că, vezi, nu de pomană
Ne-am înarmat, cu vlagă:
Şi unii stăm la tunuri,
Iar alţii la condei.
Deci uită de parale.
Poţi fi mai pricopsită?!
Cum, tu eşti asta oare,
Ori te-ai schimbat de tot?
Că doară nu sunt vacă,
Ori cal, ori altă vită,
Ca să fiu scos din staul
Cu funia de bot.
Ştiu c-am să ies eu singur
La hotărâta vreme,
Când voi tuna prin lume
Şi-n sufletele dragi.
Şi-apoi, când m-oi întoarce,
Nu uit, tu nu te teme,
Să-ţi cumpăr ţie bertă
Şi tatălui nădragi.
Deocamdată-i vifor…
Năprasnica-i vâltoare,
Cântând ca mii de dascăli
Se tânguie hai-hui.
Şi cad în molcom iureş
Bănuţii de ninsoare
Şi-n urma raclei strâmbe
Amici, soţie nu-i…
Citeşte şi Scrisoare de la mama de Serghei Esenin
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
RăspundețiȘtergereSe țese zarea rumenă pe-un iaz cu țărmi molatici.
Se țese zarea rumenă pe-un iaz cu țărmi molatici.
În codru plâng și-i strigătul cocoșilor sălbatici.
Un granger hăt, se tânguie și-n scorbură s-aține.
Doar eu-s senin cu sufletul, deloc să plâng nu-mi vine.
știu, după cotul drumului, tu vei veni sprințară,
În proaspăt fânul stogului ne-om așeza diseară.
Te-oi frământa ca florile, te-oi ameți-n săruturi.
La bucurii palavrele n-ai timp să le mai fluturi.
Vei scoate șalul singură sub mângâieri și, beată,
Te-oi duce unde-s tufele și sta-vom noaptea toată.
Cocoșii pot, sălbaticii, să plângă depărtării.
E-o tristețe veselă în rumeneala zării.
1910
Traducere George Lesnea – ”Poezii” 1957
Ce comentarii..?! Citesc mereu din Esenin și totdeauna tremura sufletul din mine... Ce vremuri evocă.. Ce geniu...!
RăspundețiȘtergere