miercuri, 10 noiembrie 2010

Scrisoare de la mama de Serghei Esenin


(Traducere de George Lesnea)

Ce gânduri fruntea asta
Va mai scorni îndată?
Ce potrivite lucruri
Voi mai găsi de scris?
Cu slovele lui strâmbe,
Pe masa-ntunecată,
Răvaşul mamei zace
În faţa mea deschis.

Ea-mi scrie: „Puiul mamei,
Daca ţi-i dor de-acasă,
Atunci te rog pofteşte
De sărbători la noi.
S-aduci nădragi tătucăi
Mie-o broboadă groasă –
La noi sunt tare multe
Necazuri şi nevoi.

Că eşti poet de seamă
M-am nici-o bucurie
Că faima cea deşartă
Mi te-a băgat în jug.
Era cu mult mai bine
Ca din copilărie
Să fi umblat pe câmpuri
Cu braţele pe plug.

Bătrână sunt şi trupul
De-abia mă mai ridică,
Dar dacă tu departe
Prin târguri nu plecai.
Eu astăzi aveam noră
Frumoasă şi voinică
Şi pe genunchi dam huţa
Un nepoţel bălai.

Dar tu copiii voştri
I-ai risipit prin lume,
Ţi-ai dat uşor nevasta
Unui bărbat străin.
Şi singur, fără sprijin,
Nu ştiu de ce anume,
În vălmăşagul crâşmei
Te-ai cufundat deplin.

Tu, sufleţelul maicăi,
Serioja, ce-i cu tine?
Erai aşa cuminte
Şi-aşa de gânditor,
Încât spunea tot satul:
Ce fericit e-n sine
Şi Aleksei Esenin
Că are-aşa fecior.

Dar tu nădejdea noastră
O amăgişi amarnic,
De asta-n suflet chinul
Şi grijile se-nfig.
Căci tatăl meu, săracul,
A tot crezut zadarnic,
Că stihurile tale
Or să ne dea câştig.

Din ce primeşti pe ele
Tu nu ne poţi trimite,
De asta dureroase
Cuvintele-şi fac loc,
Eu una ştiu din cele
De tine pătimite:
Poeţilor parale
Nu li se dau de loc.

Că eşti poet de seamă
N-am nici o bucurie,
Că faima cea deşartă
Mi te-a băgat în jug
Era cu mult mai bine
Ca din copilărie
Să fi umblat pe câmpuri
Cu braţele pe plug.

Acum trăim ca-n beznă,
Necazul ne tot bate
Şi la gospodărie
N-avem un cal măcar,
De-ai fi rămas acasă
Am fi avut de toate
Şi, cum eşti plin de minte,
Erai de mult primar.

Am fi trăit ca lumea,
Sub anii ce ne cearcă,
Tu nu ştiai ce-i truda
Şi zbuciumul pustiu,
Eu ţi-aş fi pus nevasta
Să ţese şi să toarcă,
Pe când tu bătrâneţea
Ne-o linişteai, ca fiu.”
………………………..

Mototolesc răvaşul,
Neliniştea mă scurmă.
Au nu pot fi abateri
Din drumul meu afund?
Dar tot ce cuget astăzi
Voi povesti pe urmă,
Voi povesti-n scrisoarea
Prin care-am să răspund.

Citeşte şi Răspuns de Serghei Esenin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu