joi, 29 noiembrie 2012

Sonet XVIII de William Shakespeare

Sonnet XVIII de William Shakespeare
Traducere Cristian Vasiliu
Traducere Radu Stefanescu
Traducere Grete Tartler
Traducere Necunoscut
Traducere Neculai Chirica
Traducere Axel H.LENN
Traducere Gh. Tomozei
Traducere Cristian Munteanu
Traducere Radu Carneci

Sonnet XVIII de William Shakespeare
(întoarcere)
Shall I compare thee to a summer's day?
Thou art more lovely and more temperate:
Rough winds do shake the darling buds of May,
And summer's lease hath all too short a date:
Sometime too hot the eye of heaven shines,
And often is his gold complexion dimmed,
And every fair from fair sometime declines,
By chance, or nature's changing course untrimmed:
But thy eternal summer shall not fade,
Nor lose possession of that fair thou ow'st,
Nor shall death brag thou wander'st in his shade,
When in eternal lines to time thou grow'st,
So long as men can breathe, or eyes can see,
So long lives this, and this gives life to thee.

Traducere Cristian Vasiliu
(intoarcere)
Varianta I

Să te compar c-o mândră zi de vară,
Când eşti atât de tânăr şi de blând,
Nu-i de ajuns, căci florile-or să piară
Sub vântul aspru, toamna, în curând
Şi ochiul paradisului – fierbinte –
Îşi va-ngropa tot auru-n apus,
Iar timpu-n goană n-o să te alinte:
Tot ce-i frumos schimbării e supus!;
În tine însă vara-i neschimbată -
C-o să ţi-o fure timpul nu mă tem! –
Şi ai să treci prin valea-ntunecată
A morţii-nveşmântat într-un poem.
Prin cei ce-l vor citi şi-o să-l recite,
Tu – cel de azi – o să rămâi, iubite!

 Varianta II
N-am să te-asemui cu o zi de vară!
Eşti mult mai luminos şi mai cuminte;
Scadenţa verii îmi aduce-aminte
Că mugurii-n furtună or să piară.
E ochiul paradisului fierbinte
Câteodat’, dar auru-i, pe seară,
Se-ntunecă încet şi-o să dispară
Tot ce-i frumos căci timpul nu ne minte.
E vara de pe chipul tău perenă;
N-ai să te stingi de-acuma - nu te teme! -
Şi n-ai să simţi a timpului cangrenă
Căci vei trăi de-a pururi în poeme;
Iar cei ce te-or vedea rostit pe scenă
Aplaudând te vor purta prin vreme.

Traducere Radu Stefanescu
(întoarcere)
C-o zi de vară te-aş asemui
Dar gloria i-e scurtă: prea uşor
Un vânt de mai cutează-a-i pălmui
 Lalelele; tu-l treci, fermecător…
 Vezi, soarele ba arde, ba-i ascuns,
Şi auru-i păleşte; ce-i frumos
Îşi pierde haru-n chip de nepătruns,
Sau în al Firii mers capricios,
Dar tu eşti altfel, farmecul tău sfânt
Desparte vremi; desăvârşirii fiu,
Tu ruşinezi şi Moartea, pe pământ
Atot stăpânitoare… Şi mai viu
Ca viaţa eşti, căci stihul meu ţi-e dat,
Cât ochii văd, şi inimile bat…

Traducere Grete Tartler
(întoarcere)
 Să te asemăn cu o zi de vară?
Frumuseţe şi balanţă ai mai mult.
 În mai, ades furtuni muguri doboară,
Iar verile-s prea scurte, şi-n tumult.
 De multe ori cerescul ochi prea arde,
 Sau ceţuri auriul chip l-au şters,
Şi ce-i frumos din frumuseţe scade
Întâmplător, sau de-al naturii mers.
 Dar veşnica ta vară nu se duce,
Minunea chipului tu n-o să-ţi schimbi,
Nu te umbreşte moartea-ntre năluce
Când în eterne versuri creşti în timp.
Cât mai respiră-n lume om, cât ochiu-nvaţă,
Trăi-va şi acest poem şi-ţi va da viaţă.

Traducere Necunoscut
(întoarcere)
Cu-o zi de vară-ți pot asemui Făptura?
Ți-e mai caldă și mai blândă!
Cad flori în mai când prinde-a vremui
Și verilor li-s toamnele osândă.
Jar viu ne pare soarele-uneori
Și-ades pălește ochiul lui, cerescul.
Splendorile decad dintre splendori
Și sorții răi norocul vitregescu-l.
Dar veșnica ta vară dăinui-va
Și frumusețea nu-ți va fi furată,
Nici moartea-asupră-ți n-o să-și urce stiva:
Vei crește-n vers cu secolii deodată.
Cât ochi vor fi și guri vor răsufla,
El va trăi și viață va să-ți dea.

Traducere Neculai Chirica
(întoarcere)
Să te aseamăn cu o zi de vară?
Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând!
 În Mai e vânt şi mugurii-i doboară
Şi timpul verii trece prea curând.
Cerescul ochi e, uneori, fierbinte
Şi-ades umbrită-i geana lui de foc,
 Căci de frumos frumosul se dezminte
Și-ntâmplător şi-n al schimbării joc.
Dar vara ta nu va păli vreodată
Căci frumuseţea-i veşnic anotimp;
Nici moartea s-o umbrească n-o să poată
Când vers etern o-nalţă peste timp.
Cât va fi suflet, văz şi versul meu,
Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu.

Traducere Axel H.LENN
(întoarcere)
Să te asemăn cu o zi de vară?
Îmi pari mult mai senin şi cumpătat.
Cad mugurii de Mai cum vânturi zboară,
 Şi-al verii timp se duce ne-ncheiat;
Divinul ochi dogoară uneori,
Şi auriu-i chip adesea-i şters;
Şi tot ce-i mândru, câteodată-n zori,
Pierdut şi singur, asfinţeşte-n mers;
Dar vara ta pierdută nu va fi,
Nici sărăcită de-al mândriei dar;
Nici umbra Morţii pasul nu-ţi va şti,
Când naşti în timp al versurilor har.
Cât oameni sunt, sau ochii pot zări,
Atât vers am, şi viaţă el ţi-o fi.

Traducere Gh. Tomozei
(întoarcere)
Cu-o zi a verii poate să te semui?
Tu eşti mai plin de farmec şi mai blând!
Un vânt doboară creanga şi blestemu-i
că frunza verii moare prea curând.
Ades e ochiul cerului fierbinte
şi aur îl precede-întunecat
precum frumosul din frumos descinde
sub cerul simplei firi, netulburat.
Dar vara ta eternă nu păleşte
şi n-ai să pierzi ce astăzi stăpâneşti
în umbra morţii n-ai să plimbi caleşte
când într-un vers etern ţi-e dat să creşti.
Cât oamenii privesc şi cât respiră
Trăieşti şi tu în cântu-nchis în liră.

Traducere Cristian Munteanu
(întoarcere)
 Să te compar cumva c-o zi de vară?
Tu eşti mai dulce şi mai liniştit.
Vântul în Mai mugurii scumpi doboară
Iar vara-i scurtă, are un sfârşit.
Ochiul din cer e rar dogoritor,
Prea des pălindu-i aurul din nimb,
şi, din frumos, frumosul trecător
Decade sub schimbările din timp.
Dar vara ta eternă n-o pieri,
Nici farmecul ce ai nu se va cerne
şi-n umbra morţii nu vei hoinări
Când o să creşti în versuri vii, eterne.
Cât omul va sufla şi va privi,
Atâta vreme-n ele vei trăi.

Traducere Radu Cârneci
(întoarcere)
Cu zvelta primăvara să te asemăn, oare?
Ţi-e firea mai gingaşă, iar chipul mai duios;
În Mai, chiar, pier bobocii năzuitori spre floare
Şi scurt e anotimpul şi e capricios:
Ori prea fierbinte-i ochiul din cer privind încoace,
Sau îţi ascunde raza sub nori întunecoşi,
Natura, nu o dată, încearcă să se joace
Chiar opera strivindu-şi sub paşii furioşi.
Ci primăvara crească-ţi, precum o mama bună,
Comorile ce-n tine cu greu le-a adunat,
Să nu-ndrăznească Moartea surâsul, să-ţi apună,
Căci eu prin timp, cu imnul, mereu, te-am înălţat.
Da, câtă vreme oameni vor exista pe lume,
Va dăinui şi versu-mi purtându-te-n renume.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu