Sonet CCXXXVI de Vasile Voiculescu

De mult eu simt în tine o rece desărtare:
Din mâna mea-ţi tragi mâna, privirile-ti pierdute
Îmi spun, mai înainte să-mi zică gura:"du-te"...
Şi te goleşti de mine ca pentru o plecare...
E toamnă? Şi cocorii-ţi deşteaptă nostalgia?
Pribegile corăbii te-ademenesc în zări?
Dar n-ascultă de şoapta feericei pierzări!
Pentru mirajul orei nu lepăda vecia!
Când Nordul se răstoarnă crunt peste noi şi vine
Noianul de omături pe inimi să-şi deşarte,
Nu mai râvni spre calde şi-albastre ţări departe...
Rămîi făra de teamă aicea, lângă mine.
  În veci mai credincioasă ca soarele de sus
  Iubirea mea nu are nici iarnă, nici apus.

(Miercuri, 18 septembrie 1957)