Sonet CLXXVIII de Vasile Voiculescu

Spun unii de un ostrov vrăjit, pe mări, departe...
Corăbiile-n preajmă-i se năruiesc în valuri,
Orice metal din ele se smulge, se desparte,
Sar cuiele şi-aleargă să se înfigă-n maluri.
Oh, nu e basm... Cu mine s-a petrecut la fel:
Tot ce-mi încheie firea şi cârma drept o ţine,
Orgoliosul geniu, voinţa de otel
M-au părăsit năuce şi s-au lipit de tine.
Dar dragostea îndată le lua la toate locul,
Cu lanţuri fermecate mă ferecă şi leagă;
Zvârl ancora la ţărmul unde-mi aflai norocul,
Vreau să rămân aicea viaţa mea întreagă.
  Şi ca să nu mai vie din lume nici un rău,
  Oceanele Iubirii revărs în jurul tău...

(Vineri, 11 martie 1955)