Sonet CLXXVI de Vasile Voiculescu

Cu chipul tău pe masă, trudesc să mă inspir...
Ca un jongleur ce scoate când flăcări, când cordele,
Aceste versuri, scrise să te desfeţi cu ele,
Din inima mea arsă le-am scos să ţi le-nşir:
Sânt psalmii mei de taină, o rugă necurmată,
În ei am pus Iubirea lângă Eternitate,
Să lupte cu vrăjmaşul Destin îngemănate:
M-au părăsit şi ele, trădând cu tine-odată.
...Grăbită, cărunteţea mă-mbraca-n promoroacă,
Amarnice vântoase de gânduri şi nesomn,
Smuls unul câte unul, de visuri mă dezghioacă...
Pe râpile uitării, însingurat, mă-ntomn.
  Îndură-te, coboară şi vino de mă vezi
  Pân' nu s-aştern pe mine solemnele zăpezi.

(Sâmbătă, 5 martie 1955)