Sonet CLVI de Vasile Voiculescu

Iubirea mea e trează ca un priveghi de arme,
Un lung ajun de luptă eroic încordat;
Nimic nu lâncezeşte în mine, cum nu doarme
Ţintitul arc, în sine vibrând, dar nemişcat.
Aştept ceva, de-un farmec mai sus ca o izbândă,
Nu bruta-ncoronare a sângelui aprins;
Dincolo de plăcere, pândesc altă dobândă,
Slăvită-mpreunare de genii, fără-nvins...
Râvnesc nefăptuitul vis al desăvârşirii;
Ca-nalta-ţi frumuseţe să nu fie-o nălucă,
- Cu clipa-n zbor venită cu alta să se ducă -
Voi sparge-ntârziatul decret de lut al firii:
  Ca ea să dăinuiască de-a pururi roditoare,
  Îi altoiesc, din mine, puterea gânditoare.

Vineri, 3 decembrie 1954