Sonet CLV de Vasile Voiculescu

Nu-mi cerceta obârşia, ci ţine-n seamă soiul,
Guşti fructul, nu tulpina, chiar aur de-ar părea...
Strămoşii-mi, după nume, au învârtit ţepoiul,
Eu mânuiesc azi pana de mii de ori mai grea,
Dovada cea mai pură a-nnobilării mele
Eşti tu şi-ngăduinţa de-a te lăsa iubit
Mai mult ca un prieten, cu patimile-acele
Cu care-adori amantul de veci nedespărţit.
Îmi cânt astfel norocul, înalt epitalamuri
Şi, pentru închinarea la care mă supun,
Culeg azur şi raze şi roze de pe ramuri,
Stăpânul meu, alesul, cu slavă să-ncunun:
  Poporul meu de gânduri, simţire, vis, trup, dor,
  Te pun azi peste ele de-a pururi domnitor.

Duminică, 5 decembrie 1954