Spleen de Charles Baudelaire

Varianta originală
Spleen

Traducători:
Al. Philippide
Radu Carneci

Variantă traducere Al. Philippide::

Sunt ca un prinţ pe-o ţară de negură stăpân,
Bogat dar trândav, tânăr şi totuşi prea bătrân,
Care de scârba curţii slugarnice şi vane
Stă plictisit cu câinii şi alte lighioane.
Nimic nu-l mai desfătă, nici jocuri, nici vânat,
Nici plebea care moare în curte la palat.
Bufonul, plin de snoave şi tare-n zeflemele,
Nu poate pe-acest bolnav pervers să-l mai înşele;
Luxosu-i pat în rece mormânt e prefăcut
Şi doamnele de-onoare, care-l găsesc plăcut,
Nu ştiu ce desfrânate găteli să mai scornească
Să-l facă pe-acest june schelet să le zâmbească.
Savantul care-i bate monezi n-a izbutit
Din trupu-i să stârpească tot ce e pervertit
Şi-n băile de sânge la Roma renumite
N-a mai putut să-nvie cu leacuri tăinuite
Cadavru-acesta-n care drept sânge curg, încete
Şi-n verzi, clocite ape ce vin din râul Lethe.

Variantă traducere Radu Cârneci:

Sunt ca bogatul rege al unei ţări ploioase,
Îmbătrânit de tânăr, cu-averi neputincioase,
Dispreţuind pe-acei ce credinţă vor să-i joace,
În preajmă-având doar câini-i şi alte dobitoace.
Nimic ne-mai-plăcindu-i: nici şoimi, nici vânătoare,
Şi ignorând mulţimea ce-i piere la picioare.
Bufonul său de suflet şi povestind gângav
Nu descreţeşte fruntea acestui crud bolnav;
Mormânt îi pare patul cu flori în podobire,
Iar damele de-onoare, voindu-şi-l iubire,
Nu ştiu ce transparente veşminte să-şi croiască,
Spre-a-1 face pe-acest june schelet să le dorească;
Savantul care-adesea chiar aur îi inventă,
N-a dat de stricăciunea ce-1 mistuie latentă,
Nici băile de sânge, celebre, atunci, la Roma,
Şi care bătrâneţii ar alunga fantoma,
Acestui timp cadavru n-aduc ceva folos:
În venele-i doar Lethe se scurge-ncet, vâscos.

Spleen

Je suis comme le roi d'un pays pluvieux,
Riche, mais impuissant, jeune et pourtant très vieux,
Qui, de ses précepteurs méprisant les courbettes,
S'ennuie avec ses chiens comme avec d'autres bêtes.
Rien ne peut l'égayer, ni gibier, ni faucon,
Ni son peuple mourant en face du balcon.
Du bouffon favori la grotesque ballade
Ne distrait plus le front de ce cruel malade;
Son lit fleurdelisé se transforme en tombeau,
Et les dames d'atour, pour qui tout prince est beau,
Ne savent plus trouver d'impudique toilette
Pour tirer un souris de ce jeune squelette.
Le savant qui lui fait de l'or n'a jamais pu
De son être extirper l'élément corrompu,
Et dans ces bains de sang qui des Romains nous viennent,
Et dont sur leurs vieux jours les puissants se souviennent,
II n'a su réchauffer ce cadavre hébété
Où coule au lieu de sang l'eau verte du Léthé.