Moartea amanţilor de Charles Baudelaire

(Traducere de Al. Philippide)

Vom avea divanuri molcom parfumate
Şi profunde paturi largi ca un mormânt
Iar pe etajere vor fi flori ciudate
Pentru noi crescute sub un cer mai sfânt.

Inimile noastre, facle minunate,
Pân-la fund vor arde cu suprem avânt
Şi-n oglinda minţii noastre-ngemănate
Focul pân-la capăt va trăi resfrânt.

Într-o sfântă seară roză şi albastră
Vom schimba un fulger din iubirea noastră,
Încărcat de-adio, ca un lung suspin;

Şi pe urmă-un Înger, crainic de departe,
Va aprinde iarăşi, vesel şi senin,
Ştersele resfrângeri, flăcările moarte.