sâmbătă, 30 octombrie 2010

Autoportret de Omar Khayyám

Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Că nimenea nu este mai trist şi mai uman.

Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate,
Dar totuşi nu mi-e teamă: curat am fost în toate.

Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!

Avui vestiţi maeştri. Făcusem mari progrese.
Cînd mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusă de pahar
Şi fumu-n care vîntul năluci ciudate ţese.

Cu-o mînă ţin Coranul şi cupa cu cealaltă.
Sunt cînd de partea legii, cînd muşc din fruct oprit.
Aşa mă ştie zilnic cupola cea înaltă:
Nici infidel cu totul, nici musulman smerit.

Virtuţile să-mi numeri doar una câte una.
Păcatele îmi iartă cu sutele, cu mia.
Nici vântul nu-ţi aţâţe, nici aerul mânia.
Tu ştii: curat şi sincer am fost întotdeauna.

Cătat-am horoscopul în a iubirii carte,
Şi-un înţelept strigat-a: „A fericirii parte
Aceasta este: - o fată ca luna argintie
Şi-o noapte care ţine un an cât o vecie".

Nu pot să fac deosebire între capcană şi momeală.
Un sfat mă-mpinge spre moscheie, iar altu-mi umple cupa goală.
Şi totuşi vinul şi cu mine şi draga-n ceasuri de iubire,
Mai bine fripţi într-o tavernă decât cruzi într-o mănăstire.

2 comentarii:

  1. nice:)
    dar nu inteleg dc strofa din final nu mai respecta metrica celorlalte...:D
    nu cred ca mi se pare, nu:P?

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunat: dar de SAADI ce ziceti?

    THOGRUL SI STRAJERUL

    Odata,cand,pe-o noapte furtunoasa,
    Thogrul trecea pe ling-un biet strajer
    Si l-a vazut in bunda-i zdrentaroasa
    Cum zgribura,invinetit de ger,
    Ii zise,caci era milos din fire:
    -Am sa-ti trimit pe loc o haina groasa.
    Zicand asa,cu inima-mpacata
    Intra-n palatu-i plin de stralucire
    Acolo insa-i rasari in prag
    Sotia lui,faptura minunata,
    Care-l primi zimbind cu-atita drag,
    Icat uita fagaduiala data
    Precum uita si pe strajer si gerul.
    Dar ia aminte tu ce-a zis strajerul:

    A zis: O,rege,tu ma-i dat uitarii,
    Caci ai dormit in raiul desfatarii,
    Ai dus-o noaptea intr-un vis placut,
    Ce-ti pasa noaptea mea cum a trecut!
    Ce-i pasa caravanei care scapa
    De-aceia ce-n nisip isi afla groapa.
    Un blind noroc te leagana in somn,
    Ai calauza buna si esti domn,
    Nu te opreste dealul,valea,nu.
    La cei ramasi gandesti vreodata tu?
    De pe camila-nalta cit un munte,
    Simti tu ce-i valea grijilor marunte?
    Voi, cari, sub cald poclit,traiti ca-n cer
    Ginditi la cei ce-n frig si foame pier.

    RăspundețiȘtergere